Adventskranz, wer hat’s erfunden ? / Coroana pentru Advent -cine a inventat-o?In românä putin mai jos, te rog…
"Advent, Advent, ein Lichtlein brennt.
Erst eins, dann zwei, dann drei, dann vier,
dann steht das Christkind vor der Tür."
Ich wünsche Euch allen einen schönen ersten Advent !
Doresc tuturor un Advent fericit, plin de bucurii, intelegere si sanatate!
Poezia pentru Advent tradusa motamo:
Advent, Advent, o luminita este aprinsa,
La inceput una, apoi doua, apoi trei, apoi patru,
apoi este Craciunul in pragul usii.
Original design 1839, designed by Johann Hinrich Wichern
Source: Rauhes Haus, Hamburg, Germany
Der Adventskranz wurde von Johann Hinrich Wichern (1808–1881) eingeführt. Dieses Jahr ist der Adventskranz 170 Jahre alt geworden.
Johann Hinrich Wichern (1808-1881)
Der Erzählung nach nahm der
Hamburger evangelisch-lutherische Theologe und Erzieher sich einiger Kinder an, die in großer Armut lebten. Er zog mit ihnen in das Rauhe Haus, ein altes Bauernhaus, und betreute sie dort. Da die Kinder während der Adventszeit immer fragten, wann denn endlich Weihnachten sei, baute er 1839 aus einem alten Wagenrad einen Holzkranz mit 19 kleinen roten und 4 großen weißen Kerzen. Jeden Tag der Adventszeit wurde nun eine weitere kleine Kerze angezündet, an den Adventssonntagen eine große Kerze mehr, sodass die Kinder die Tage bis Weihnachten abzählen konnten. Aus dieser Idee hat sich der Adventskranz mit vier Kerzen entwickelt.
Im Internet kursiert eine Vermutung, die gegen die Erfindung des Adventskranzes durch Johann Hinrich Wichern sprechen soll. Es handelt sich dabei um ein Gedicht, welches häufig fälschlicherweise Matthias Claudius (1740–1815) zugeschrieben wird und somit vor der Zeit von Johann Hinrich Wichern existiert haben müsste. Das Gedicht stammt aber von seinem Urenkel Hermann Claudius (1878–1980).
Immer ein Lichtlein mehr
im Kranz, den wir gewunden,
dass er leuchte uns so sehr
durch die dunklen Stunden.
Zwei und drei und dann vier!
Rund um den Kranz welch ein Schimmer,
und so leuchten auch wir,
und so leuchtet das Zimmer.
Und so leuchtet die Welt
langsam der Weihnacht entgegen.
Und der in Händen sie hält,
weiß um den Segen!
Es gibt verschiedene Deutungen der Symbolik des Adventskranzes. Die ursprüngliche Symbolik ist die Zunahme des Lichtes als Ausdruck der steigenden Erwartung auf die Geburt Jesu Christi hin, der im christlichen Glauben als „Licht der Welt“ bezeichnet wird.
Hinzu sind verschiedene Deutungen getreten, die sich auf die Kreisform, die Symbolik des Kranzes, das Tannengrün im Winter sowie die verwendeten Farben der Kerzen oder auch der Schleifen beziehen: So wird der Adventskranz gern in Bezug auf den Erdkreis und die vier Himmelsrichtungen gedeutet. Der Kreis symbolisiert auch die mit der Auferstehung gegebene Ewigkeit des Lebens, das Grün die Farbe des Lebens, und die Kerzen das kommende Licht, das in der Weihnachtsnacht die Welt erleuchtet.
Das Wort „Advent“ ist lateinisch und bedeutet Ankunft. Gemeint ist in der Adventszeit die Ankunft von Christi. Der Advent ist eine Bußzeit und wird von verschiedenen Heiligenfesten (Barbara, Nikolaus, Lucia) begleitet, die die Gläubigen in die Erwartung der Ankunft des Erlösers versetzen sollen.
Aus der Antike her ist Die Kerze das Symbol für dem Kampf der Christen gegen das Dunkle im Leben. Als Siegeszeichen steht der Kranz.
Der erste Kranz mit 4 Kerzen tauchte erstmals 1925 in Köln an einer Katholischen Kirche auf. Um 1935 wurden dann die ersten häuslichen Adventskränze auch kirchlich geweiht, so wie es heute noch Brauch ist.
Der Advent beginnt nach dem ersten Sonntag nach dem 26. November(zugleich Beginn des Kirchenjahres) und endet mit dem 24. Dezember an dem jeden Sonntag eine Adventskerze angezündet wird.
Der Ursprung des Advents in Rom wurde von Papst Gregor dem Großen mit der Adventsliturgie erst im 6. Jahrhundert in ihren Grundzügen festgelegt. Er setzt erstmals die Zahl der 4 Adventsonntage fest. Die 4 Wochen sollen symbolisch auf die 4000 Jahre hinweisen, die die Menschheit nach kirchlicher Rechnung auf die Ankunft des Erlösers warten musste. Papst Pius V. Schrieb dann endgültig die römische Adventsliturgie für die gesamte Kirche (ausgenommen Mailand) nieder.
Besonders durch die Jugendbewegung im ersten Weltkrieg verbreitete sich der Adventskranz in Deutschland und ist nun weltweit bekannt. Der Kranz besteht meist aus Tannen, Weidenzweigen, Moos, Kunststoff, Glas oder auch Metall.
Die liturgische Bedeutung der vier Adventsonntage
erster Adventsonntag: Wiederkunft Christi am Jüngsten Tag
zweiter Adventsonntag: Vorbereitung auf den kommenden Erlöser
dritter Adventsonntag: Vorläufer des Herrn (Johannes der Täufer)
vierter Adventsonntag: Die nahende Freude
Besonders durch die Jugendbewegung im ersten Weltkrieg verbreitete sich der Adventskranz in Deutschland und ist nun weltweit bekannt. Der Kranz besteht aus Tannen, Weidenzweigen, Moos, Kunststoff, Glas oder auch Metall.
Das Benediktionale der katholischen Kirche enthält einen Ritus für die Segnung des Adventskranzes. In der katholischen Kirche und katholischen Gegenden ist es zum Teil üblich, den Adventskranz mit drei violetten Kerzen und einer rosa Kerze zu schmücken. Die rosa Kerze wird am dritten Adventsonntag, dem Sonntag Gaudete (lateinisch für
Freuet euch!) entzündet. Die Farbsymbolik richtet sich nach den liturgischen Farben für die Paramente: Die liturgische Farbe des Advents ist Violett; am dritten Adventsonntag können alternativ rosa (= verdünntes Violett) Paramente verwendet werden (vgl. Lätare in der Fastenzeit).
Manchmal wird der Adventkranz mit Kerzen in den vier Farben violett, rot, rosa und weiß geschmückt, die in dieser Reihenfolge entzündet werden. Auch sind mit den einzelnen Kerzen Bezeichnungen verbunden, die der Liturgie des jeweiligen Adventssonntags entsprechen: Johanneskerze, Marienkerze etc.
Im katholischen Teil von Irland besteht der Adventskranz aus fünf Kerzen (drei violetten, rosa, weiß). An den ersten beiden Adventssonntagen wird jeweils eine violette Kerze entzündet, die für Besinnung und Buße steht. Am dritten Sonntag entzünden die Iren die rosa Kerze, sie symbolisiert die Vorfreude auf das Fest. Die letzte violette Kerze beschreibt das Ende der Adventszeit und wird am vierten Adventssonntag entzündet. Die fünfte Kerze (weiß) steht in der Mitte des Adventskranzes und ist für den Heiligabend.
Auch das protestantische Norwegen kennt die Tradition, die Kerzen nach der liturgische Farben zu wählen. Das sind nach der Tradition der lutherischen Norwegischen Kirche vier violette Kerzen. In Schweden ist die erste Kerze traditionell weiß, die anderen drei violett. Das Weiß steht für die Paradiesfarbe, wie Kristin Solli Schøien im Buch „I en kurv til min datter“ (2003) beschreibt.
Es gibt die Tradition, dass am Adventskranz nebeneinanderliegende Kerzen oder die Kerzen immer gegen den Uhrzeigersinn entzündet werden. Das Anzünden der gegenüberliegenden Kerze am zweiten Advent wird in dieser Tradition als falsch betrachtet.
Sint mindra ca traiesc in Hamburg de 20 de ani!Coronita de advent a implinit anul acesta 170 de ani!Inventata a fost de un teolog evanghelic si profesor cu numele Johann Hinrich Wichern (1808–1881) –vezi poza sus.Era de origine din Hamburg. In anul 1839 s-a ocupat foarte mult de copiii orfani si foarte saraci. In Hamburg, era o casa taraneasca, unde se acorda ajutor pentru acesti copii.In perioada Adventului, copiii intrebau mereu cind este in sfirsit Craciunul ???Asa ca, Johann Hinrich, a avut o idee minunata. A construit dintr-o roata veche o coronita care avea 19 luminari rosii si 4 albe. In fiecare zi se aprindea o luminare, iar duminica de Advent una alba in plus, in asa fel copiii puteau numara zilele ramase ina la Craciun.De aici a venit si ideea cu 4 luminari pt. fiecare duminica in pedrioada Adventului.Citeva cuvinte luate din internetul romanesc-cultura si religieDuminica, 29 noiembrie, cu 4 duminici inainte de sarbatoarea Craciunului, incepe perioada de Advent la romano-catolici. Cele 4 saptamini din Advent au valoare simbolica, pentru ca reprezinta cei 4.000 de ani in care evreii din Vechiul Testament au asteptat mintuirea, dar si pentru ca in aceste zile enoriasii asteapta sosirea Mintuitorului, atit simbolic - Craciunul, cit si adevarata sa revenire pe Pamint. In aceasta perioada toti crestinii au obligatia de a-si analiza viata si de a duce un trai mai curat, fara pacate. Pentru romano-catolici Adventul nu este o perioada de post sever, insa in aceste 4 saptamini nu se celebreaza cununii. Reprezentind perioada sosirii luminii din intuneric, s-a raspindit un obicei specific. Se confectioneaza o coronita de Advent, cu 4 luminari. In prima duminica, seara, cind toata familia se roaga impreuna, se aprinde o singura luminare, in a doua 2, astfel incit de Craciun sa arda toate 4, iar sosirea Mintuitorului sa aduca lumina deplina atit in casele, cit si in sufletele credinciosilor.Sau:Atât coroniţa de pe uşă, cât şi coroniţa de Avent simbolizează prin forţa lor perfectă de cerc, puterea lui Dumnezeu,”Cel fără de început şi fără de sfârşit”.Lumina lumânărilor de Avent simbolizează lumina divină ce se aprinde pentru a îndruma viaţa fiecărui credincios, dar şi Naşterea Fiului lui Dumnezeu. Prima Lumânare este a aşteptării pline de speranţă; cea de a doua este Lumânarea chemării la mântuire şi a păcii sufleteşti;a treia este Lumânarea bucuriei, cea de-a patra, Lumânarea iubirii, iar a cincea lumânare simbolizează Naşterea lui Iisus.În multe comunităţi catolice sunt alese 4 familii, fiecare având sarcina de a aprinde lumânările în câte o duminică de Advent. A cincea lumânare este aprinsă de preot în ziua Crăciunului.În Africa, deoarece aceştia nu sunt creştini,Crăciunul se serbează în grupuri restrânse, obiceiurile fiind împrumutate din Vest.În Anglia, înaintea zilei de Moş Crăciun copiii îi trimit acestuia scrisori, după care le aruncă în foc, în speranţa că poate un spiriduş va scoate scrisoarea pe horn,'şi dorinţele lor se vor împlini. Copiii agaţă ciorapi uriaşi pe marginea căminului pentru a fi umpluţi cu daruri. Adulţii serbează şi ei, în ajun , venirea Moşului, împăturând şi făcând pălărioare din hârtie, împart bomboane şi se aşează la masă pentru tradiţionala budincă cu prune şi curcanul umplut cu legume, carne tocată, verdeţuri şi mirodenii.În Australia sărbătoarea are loc în mijlocul verii, brazii sunt din plastic sau aluminiu. Printre decoraţiuni se pune şi zăpadă artificială. În locul lumânărilor se folosesc beculeţe. În ziua de Crăciun se organizează picnicuri.Bangladesh- În satele creştine, bărbaţii taie ramuri tinere de bananier şi le replantează câte două de-a lungul drumurilor spre biserici şi în jurul caselor.Apoi apleacă crengile una peste cealaltă şi formează un arc peste drum pe care le leagă. În ramuri se fac mici scobituri, se umplu cu ulei şi se aprind pentru a lumina drumul spre biserică.Belgia- La Bruxelles, fiind sediul U.E., se înalţă un brad uriaş al ţărilor membre, în piaţa Grote Markt-una dintre cele mai frumoase din Europa-în faţa bisericii Grand Sablon.În Danemarca, când familia se aşează la masă, pentru aceştia se lasă la uşă o oală cu orez fiert.Cei care nu vor să sărbătorească şi să respecte tradiţia, le va merge rău tot anul fiind bătuţi de spiriduşi cu nuci.În Franţa, la Paris se află cea mai mare iesle din lume în care se află Sfânta Treime. La ţară,copiii binecuvântau cina şi rugul de Crăciun format dintr-un trunchi de măslin uscat care ardea în vatră. Focul era stropit cu vin fiert, după care familia se aşeza la masă şi apoi cântau cântece religioase.Astăzi mesele sunt împodobite cu o delicioasă ruladă cu frişcă, ananas şi ciocolată, în formă de buştean numită”Buche de Noel”.În Germania, oraşele sunt decorate cu beculeţe şi lumânări decorative.Bradul este împodobit cu lumânări adevărate şi figurine din turtă dulce.Grecia- Pe 24 decembrie copiii ies cu tobe şi clopoţei pe străzile oraşelor pentru a alunga spiritele.Cântă mici cântece şi primesc mici atenţii pentru ele. Pentru cadouri adevărate trebuie să aştepte până pe data de 1 ianuarie.Pentru a se proteja, oamenii ard tămâie sau lasă cadouri care să-i îmbuneze pe spiriduşi.De asemenea, ţin în casă un bol cu apă în care scufundă o cruciuliţă de lemn decorată cu busuioc. Apa astfel sfinţită se împrăştie prin toată casa pentru a alunga spiritele rele.În Italia Crăciunul este în mod special o sărbătoare de familie.În locul bradului este luată uneori o iesle cu Pruncul Sfânt. Darurile pentru copii în Sicilia se dau pe data de 6 ianuarie”ziua celor trei magi.”Atunci copiii o aşteaptă pe Befona care vine prin horn ca să le pună daruri în pantofi.În Polonia, Noaptea sfântă- “Wagilia”- este cea mai importantă parte a Crăciunului polonez. Bisericile se deschid la ora 6 fix. Peste zi, în ajun, se posteşte. Ospăţul de Crăciun începe cu citirea Evangheliei, apoi se servesc supă şi peşte. Ceremonia religioasă culminează cu momentul consumării ostiei- un simbol al viitorului comun al familiei, al împărţirii tuturor bunurilor între membrii acesteia. Ostia semnifică, în limbaj religios, ofranda lui Hristos, trupul său oferit, din dragoste, oamenilor.În Islanda, doi oameni nevinovaţi au fost osândiţi la moarte prin tăierea capetelor. Din sângele lor a răsărit un pom în ale căror ramuri, în noaptea fiecărui solstiţiu de iarnă, se aprindeau mii de lumini. Vântul se izbea de acele limbi de foc dar nu putea să le stingă. Păstorii alergau din mari depărtări să vadă pomul de foc şi să se închine.În Mexic, unii oameni se îmbracă în îngeri, se duc din casă în casă purtând lumânări şi cântând cântece în timp ce Maria şi Iosif bat la uşă şi întreabă dacă pot fi găzduiţi. Fiecare casă îi refuză. După fiecare procesiune, participanţii dansează, cântă şi mănâncă un meniu divers. Copii legaţi la ochi încearcă să rupă cu nişte beţe o figură “pinata”, de hârtie sau material casabil, umplută cu dulciuri şi mici cadouri. Unii copii mexicani aşteaptă daruri de la Moş Crăciun, iar alţii de la ”Quetzalcoatl”, conducător legendar al Mexicului.În Rusia festivităţile includ carnavaluri, practicarea unor sporturi şi numere de circ. Ruşii decorează copaci nemuritori pe care îi numesc ”copacii de Anul Nou”. Ca şi Moş Crăciun, Ded Moroz are o barbă albă şi apare îmbrăcat în roşu cu ghete negre. Vine de Anul Nou ca să dăruiască tuturor copiilor dulciuri,jucării sau un set de păpuşi tradiţionale ”Matryoshka”.În Spania, Crăciunul ţine 14 zile, până la Bobotează. La miazul nopţii de Crăciun se slujeşte o Liturghie la capela Palatului regal unde ia parte şi regele. La sfârşit se dă o serbare veselă pentru copiii demnitarilor curţii.Varietatea climei permite în S.U.A. organizarea diferitelor activităţi, de la picnicuri pe plajă până la amplasarea lumânărilor în dreptul ferestrelor în ţinutul îngheţat al Alaskăi. Fiecare regiune are tradiţiile ei legate de această sărbătoare: la New York se văd patinatori în jurul imensului brad de la Rockfeller Center; în Texas este festivalul din San Antonio, în New Orleans este un foc de artificii, în Florida întreaga zonă istorică este împodobită cu luminiţe albe, iar la Holywood se organizează impresionanta festivitate numită Parada Stelelor.Colindatul la români este o datină adânc înrădăcinată în tradiţia noastră populară, putând spune că este una din cele mai vechi datini pe care le-a produs, cultivat şi menţinut poporul nostru. Obiceiul colindatului exista şi la strămoşii noştri daci şi romani, legat mai ales de sărbătorile de iarnă, unele dintre ele păstrându-se până astăzi. O dată sosită sărbătoarea Crăciunului, primul colind este cântat în casa preotului de unde colindătorii primesc binecuvântări şi daruri bogate, după care grupul de colindători se îndreaptă spre casele creştinilor. Există chiar o ordine în care sunt cântate colindele purtând fiecare denumirea sa specifică colindului: colindul la fereastră, colindul casei, al gospodarului, al fetei ,al flăcăului, al pruncului, etc. La sfârşitul colindatului urmează urările legate de primirea darurilor: urarea răchitei, a colacului, a brânzei, etc.
Posts
